Reflectii

Reflecții

Întotdeuna, când mă uit la oglinzile sufletului, care proiecteaza soarele unic al lui Mereu da Flor, noul meu discipol, obișnuiesc să îmi amintesc de locul întunecat, în care mă aflam și așteptam singur să se deschidă ușa unui tren pentru a ma lua in strabaterea tuturor locurilor nevazute,iar acum le stiu,dar niciodata nu le voi sti in pronfunzime. Sunt sigur că discipolul meu, care a gustat pentru prima dată din roadele copacilor,care a făcut astăzi un prim pas le va ști în profunzime.

 Am  deschis astăzi cortinele roșiatice cărămizii ale unui sânge demn de sentimente țesut cu alte gânduri pentru că o vor face să îmi ceară cât mai multe detalii, iar într-o zi am să îi făgăduiesc alesei mele rolul meu să-l ducă și pentru alții,care plâng și sunt înfrigurați pe străzile unei cetăți fără culoare. Astăzi am devenit și eu alchimist, am început să transform cărămizile ei de cenușă în aur, chiar în diamante și poate ea va prețui acest lucru, dacă nu cine? Îmi dau seama că râul rus ne-a adus împreună pe acest țărm, să ne revedem pentru că în altă viață poate a fost ea maestrul meu și poate chiar este și acum. Când i-am văzut frumusețea ei îngerească cu chipul luminos și incocent asemănător cu cel al sfinților, mi s-a deschis primul sentiment în sala proprie a sufletului. Am trecut prin toate sentimentele, dar nu și prin acesta, oare chiar sunt un părinte al stiintei tuturor lucrurilor, cât și pentru ea ?! Sunt sigur că ar zice un da plin de cea mai nevăzută sinceritate cu tente aurii asemănătoare părului ei, ce se împletește singur asemenea unui șarpe; iar șuvițele repeta mereu această mișcare atroce, probabil teribil de interesantă. Am văzut astăzi o tânără frumoasă,, care va devein o adevărată Afrodita, dacă îmi îngădui timpul de a învăța-o fiecare secret, fiecare piesă de puzzle, care se preschimbă în floare și totuși ea e o tânără inteligentă, a cărei răutate va dispărea, se va preschimba în altceva… o adevărată metamorfoză limpede. Ea este ca un fluture scos din propria poiană;  cu aripile ei sculptate de al ei părinte și cercul culorilor și al licăririi, care am să i-o ofer . Va ști cât de mult îi prețuiesc până și non-cuvintele suflate de inima ei mai altfel.

Astăzi am devenit învățăcel din nou și totuși m-am pierdut în pânza de paianjăn a lucrurilor?! Va rămâne cu adevărat o stea imortală în cartea scrisă de Moira despre mine. E un viitor maestru .