Un soare androgin

Un soare androgin

            O stea a răsărit în ochii mei, plânși din pricina unei boli necunoscute, care m-a făcut a fi înflăcărată într-o lume cu nori de necuvinte, ce m-au făcut a dispărea pentru o secundă în univers și m-au determinat să privesc lucid acei ochi înmurmurați ai tăi, ce au aprins o furtună în a mea temniță, în care m-ai ascuns, aprinzând lumânările, în care am stat înfrigurată, în sala de oglinzi a sufletului meu, o piesă de puzzle fără loc în cruntul univers căruia i-ai putea face un loc. Cuvinte tainice mi-ai șoptit la izvorul destinelor, eu o simplă căprioară și tu un vânător, pe care Eros l-a pus să mă vâneze, pe mine, pentru a te observa în toată splendoarea ta, atât de neînțeleasă și atât de fragilă pentru mine, încât mă faci să mă lipsesc în cel mai ciudat mod de tine, o soare!

            Sunt sigură că m-ai urmărit atâta timp în adâncul univers și mi-ai zis că umbra ta va fi și a mea ... și mi-ai amintit că ne vom reîntâlni într-un schimb de roluri într-un teatru infinit dramatic, ce ne-a făcut a suferi pe noi și pe mulți alții transformându-ne în marionete lipsite de control, pierdute în echilibrul echivoc și trăindu-i dezacordul. Tu rămâi o pală de vânt ce a dezghețat lumea iernii în care te așteptam și m-ai făcut să te ador, ai creat o primăvară zdruncinată de dorul de a te revedea pe tine în tainicul dans al lumii și acum mă gândesc că nimeni nu ne poate despărți decât tu, care voiești sau nu să îți unești cântecul tău lăuntric cu cel al meu, tu completându-mă mai grațios de vreme ce eu sunt o pasăre cu aripi tăiate și cu zbor pe luminile lumii pe care tu o vei ridica peste zidurile unei realități triste pentru a fugi ca niște miei în câmpul de maci ... pentru a iniția o altă primăvară, a noastră, tu soare, care încălzești pământul umed prin unica ta privire! ...

            Poate chemarea mea te va cuprinde la fel ca focul ce a protejat o agonie, o stare atât de interesantă prin care m-ai făcut să trec eu, o nevinovată, pierzându-mi numele în haosul necunoscut și acum rămân cineva umbrit de tine, dar și luminat, la fel ca luna, parte veche a ta. M-am pierdut oare în labirintul tău, ce m-a făcut să-ți văd urmele de atingere angelică și eu am pierit cu adevărat?