Urmele trecutului

Urmele trecutului

 

Regretăm. Regretăm întotdeauna trecutul memoriilor,morminte ale unor senzatii, imagini, evenimente, atât de întunecate ca și haosul zilei de ieri, în care circulă niște cărți poștale-false anectode rămase ca niște pietre in urma râului destinului creat de noi și de ,,Anonimul’’, care a prevăzut infintul in finit si ne-a creat plăcerea amintirii, discomfortul uitării,toate atât de trecute rămase in umbra noastră, o plapumă a ființei..... Unii dintre noi simțim nevoia repetarii unor pași făcuți catre apus și totuși refuzăm  să îi repetăm  pentru că noi găsim n motive, pentu că dorim sa retrăim nostalgia introspecției asemenea unui șarpe, ce ne dă târcoale, în cele din urmă ajungem înconjurați de niște fluturi de amintire, prăfuiți ca și ruina..... Deseori ne creăm o falsă amintire, caligramă a nimănui, iluzie a valurilor oceanului îndepărtat, pe care se plimbă a noastră barcă , rămânând unicul martor al unei furtuni de culoare, stropi de gheață de perspective...Și cu ce oare am putea să asociem amintirea trecută,fantoma războaielor uitate,dansuri macrabe..? Probabil cu prinderea unor molii din infuzia de amintire, spirală întortocheată, cu regăsirea în tabloul visului de vară a unor mărgele din cenușă unei ființe de hârtie gri devastată de timp ... nemuritoare sau cu accesarea unui dosar din sertarul interzis ..numai in inconștiința noastră... Memoria este mai înșelatoare în sine decât deșertul, dună ce a luptat cu călătorul ,ce a încercat să îi scape vrăjii sale, o licoare....Este atât de rafinată, selectând numai elemente cheie și apoi rescrie lipsit de detalii pasajul ce îl vom reciti odată cu venirea unui timp,ce ne testează. Deseori este ca o oglindă înșelătoare...și ne face să ne imaginăm lumina greșită a unui viitor plin de speranță.... Tindem sa memorăm deseori experiențe mai puțin probabile în viața noastră monotonă si amară, iar ele ne devastează albastrul viitorului, ce ne înconjoară pe noi furnici al unui univers atât de deliric...

Un studiu ne spune că: niște navetiști,care așteptau pe un peron  au fost invitați sa își imagineze cum s-ar simți dacă ar pierde trenul in aceea zi. Au fost împărțiți în mai multe grupuri :grupul cu o amintire oarecare referitoare la acest lucru, li s-a cerut să  descrie și să își aducă aminte ocazia, în care au pierdut trenul și grupului cu o amintire dramatică li s-a cerut să descrie cea mai zguduitoare ocazie , când au pierdut trenul. Rezultatele au arătat că navetiști din primul grup își aduceau aminte  de un episod la fel de înspăimântător ca și cel cu amintiri neplăcute. În mintea lor se trezeau cu episoade frustrate. Cele mai multe exemple de pierdere a trenului sunt obișnuite și ușor de uitat, în timp ce tindem să ni le amintim pe cele mai extraordinare .

Un alt exemplu ar putea fi în legătură cu fimele,din care memorăm  sfârșitul de regulă, deci facem un rezumat particularizat. Când rememorăm privim retrospectiv experiențele de plăcere și suferință. Observăm astfel că finalul unei experiențe are impact mai mare decât plăcerea, care ne readuce fericirea.

Creierul nostru folosește fapte și procedează astfel și când face presupuneri despre sentimente trecute. Aceste lucruri pot fi influențate și de sex: de regulă bărbații sunt mai puțin înclinați spre emoție decât femeiile. Într-un studiu în care voluntarilor, bărbați și femei , li s-a cerut să rememoreze sentimentele avute cu câteva luni înainte , aceștia și-au amintit emoții la fel de intense . Unui alt grup li s-a cerut să  țină cont de tipul acestora. Acest studiu demonstrează că femeile trăiesc momentele și sentimentele mai intens decât barbații. În general cei de același sex cu noi ne pot influența amintirea.

Noi tindem să credem astfel că emoțiile,pe care le-am avut in realitate ,au fost exact așa cum ni le amintim, dar există o eroare de retrospecție , care constă în faptul că ne poate împiedica să ne descoperim erorile de previziune.

            Dacă ai fi întrebat ce obiect ai salva din casă ,dacă locuința ta ar fi incendiată ce ai răspunde? Am întrebat 15 persoane (colegi) : 7 persoane au raspuns că și-ar salva albumul de fotografii, două persoane au răspuns că ar salva banii, trei actele și alte trei persoane: telefonul. ( Am urmat exemplul unui studiu realizat recent, rezultatul a ieșit identic).

 În concluzie, memoria seamană cu o serie de tablouri impresionante realizate de un artist, el fiind influențat de amintiri, episoade emoționale, circumstanțe neobișnuite și finaluri , având capacitatea de a învăța din experiență.