Mara - caracterizare Mara

Mara - caracterizarea personajului Mara

Personajul reprezintă o instanță narativă, cu un grad mare de independență, reprezentând gândurile, sentimentele și viziunea lumii din perspectiva naratorului.
Autorul se oprește asupra conviețuirii unei familii din Ardeal, încercând să ilustreze tradiții, obiceiuri și multiculturalitatea zonei.
Personajul eponim al romanului Mara de Ioan Slavici ilustrează tipul matern al femeii, care trăiește cu grija zilei de mâine, dar care devine avară și care își dorește un trai mai bun pentru copiii săi.
Complexitatea caracteriologică a personajului feminin este ilustrată prin mijloace directe - viziunea naratorului, relația cu celelalte personaje și autocaracterizarea, cât și inderecte - mediul habitant, limbajul, mentalitatea și numele.
Din perspectiva caracterizării directe,  viziunea naratorului asupra Marei este ilustrată pe parcursul creației epice. Este un personaj static, astfel nu-și focusează atenția asupra acestuia întrucât critica literară afirmă că titlul potrivit romanului ar fi fost, Copiii Marei și nu Mara.
 În primul paragraf al primului fragment, Ioan Slavici își exprimă simpatia față de femeie, spunând Arămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să mai aibă și noroc. Astfel se ilustreză tristețea faptului că a rămas singură fără soț, în grijă cu doi copii. Acest lucru stârnește grija excesivă asupra Persidei, pe care își dorea să o vadă preoteasă. Pe Trică voia să-l facă cojocar. Cu toate acestea îi oferă și calități precum hărnicia deoarece strângea bain prin meseria de precupeață, astfel că devine pricepută în arta negustoriei., duce de la Radna ceea ce nu găsește la Lipova ori la Arad și aduce de la Arad ceea ce nu găsește la Lipova sau la Radna. Metode ei devine foarte bună căci se orientează după ceea ce au nevoie oamenii. Sintagma Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc, ilustreazî viitoarea soartă a fetei sale, Persida, care este destul de dramatică, datorită alegerii omului nepotrivit în căsnicie. Persida reprezintț o proiecție a femeii. De asemenea îi oferă și un portret fizic,  muiere mare, spătoasă, greoaie, și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt, Mara stă toată ziua sub șatră, în dosul mesei pline depoame și turtă dulce.  Aspectul fizic accentuează puterea ei fizică, cât și mentală, pentru a suporta greutățile oferite de viață. În acest tablou este ilustrează și îngândurată, meditând asupra zilei de mâine și a viitorului ofertant pentru copiii ei. Ea este astfel grijulie, iar ea își dă fiica la maici și băiatul ucenic la Steva Claci. De asemenea avea o experiență de viață pentru că vorbea  mai apăsat, se certa mai puțin, ceea ce arată faptul că era mai calmă, știind cum funcționează lucrurile. Acest lucru ilustrază trecerea timpului și bătrânețea. Astfel ea știa ca Anton Hubăr, tatăl lui Națl, nu era bun pe partea cu împrumuturile, deoarece își putea pierde banii. Domnul Hubăr era economul orașului.
Din  perspectiva caracterizării indirecte, mentalitatea femeii capitaliste este puternică și plină de înțelepciune. Are instinctul matern dezvoltat, datorită grijii excesive pentru copiii ei. Este o femeie credincioasă care merge câteodată la biserica aceasta, dar s eînchină creștinește, cu cruci și mătănii, cum se cuvine în fața lui Dumnezeu., astfel că funcția ei în familie este cea de transmitere a obiceiurilor. Totuși credința în Dumnezeu nu era atât de mare pentru că icoana face minuni, asta n-o crede. Astfel devine o fire luptătoare, impulsivă, fără dorințe foarte mari. Ea este conștientă că destinul îi va aduce totul prin muncă. Este o bună strategă în educația copiilor deoarece știe ce să facă pentru a ajunge unde își dorește, lăsând-o pe Sidi în grija maicilor.  Până la urmă nu ține cont de dorința fiicei ei în ceea ce privește căsătoria, dorind să o vadă preoteasă, numai pentru bani, devenind lacomă.  De asemenea este destul de analiticăîn luarea deciziei de o mai lăsa pe fată la maici din cauza incidentului petrecut pe Mureș. Asemenea unui detectiv, cercetează lipsa grijii maicilor față de fată, pe care o iubește nespus de mult, Știa un lucru, că așa, numai din senin, n-a plecat Persida de la călugărițe. Este atașată de ființele cărora le-a dat viață și până la urmă o lasă pe Sidi la mănăstire, potrivit insistenței ei. Totodată, ea este mândră de copiii ei, Tot n-are nimeni copii ca mine, și știe că aceștia vor avea o soartă frumoasă. Cu toate poveștile, reușește să învingă necazurile,  de una singură, dar cu toate acestea mentalitatea ei se dovedește a fi cea unei persoane avare, nedându-i fiicei zestrea cuvenită pentru nuntă și refuzând să plătească banii necesari pentru ca fiul ei să fie scutit de armată. Se supără pe fiica ei, datorită căsătoriei cu Huber Națl, știind că va moșteni caracterul tatălui, care însuși petrecea toată ziua la casa orașului, la cazino ori jucând cărți cu directorul de la Steueramt, d. Liubicek, devenind prevăzătoare asupra necazurilor din viitorul fiicei ei.
Așadar, viziunea naratorului plină de simpatie și mentalitatea puternică atestă caracterizarea personajului Mara din romanul Mara de Ion Slavici.